e-Learning in electrical engineering

Căutare | Principii de navigare
Conversia electromagnetică Maşini electrice cu câmp învârtitor Maşina sincronă Maşina asincronă Teste cunoştinţe

4. Alegerea topologiei invertorului

În cazul comenzii directe a cuplului, nu există o strategie predefinită de modulaţie în durată. Topologia invertorului este determinată, de fiecare dată, în funcţie de tendinţele necesare de evoluţie ale amplitudinii fluxului şi ale cuplului electromagnetic.

Algoritmul de determinare a topologiei invertorului, presupune parcurgerea, în fiecare interval de modulaţie în durată, a etapelor următoare:

  1. ţinând cont de topologia actuală a invertorului şi de valoarea instantanee măsurată a tensiunii din circuitul intermediar U, se determină valorile instantanee ale componentelor usa şi usb ale tensiunilor statorice

    .

    Valorile stărilor sA,B,C se consideră "1" pentru KA,B,C = ON şi "-1" pentru KA,B,C = OFF.

  2. pe baza valorilor instantanee măsurate ale curenţilor de fază isA, isB, isC, se determină valorile instantanee ale componentelor isa şi isb ale curenţilor statorici

    .

    Observaţie

  3. se calculează componentele fluxului statoric după cele două axe

    ,

    şi apoi modulul fluxului statoric

    şi cuplul electromagnetic dezvoltat de motor

  4. cunoscând sectorul în care se află fazorul fluxului statoric (figura 4),

    Figura 4

    în urma comparării valorilor determinate ale modulului fluxului statoric şi cuplului electromagnetic cu valorile prescrise, se decide care este tensiunea necesară şi implicit, următoarea topologie a invertorului (figura 5).

Figura 5

Existând două topologii pentru care se obţine fazorul nul (starea 0: KA = KB = KC = OFF şi starea 7: KA = KB = KC = ON), alegerea uneia dintre ele depinde de starea actuală a invertorului, astfel încât trecerea în starea nulă să se realizeze comandând comutaţia a cât mai puţine contacte.

De notat faptul că etapele algoritmului prezentat trebuiesc parcurse în fiecare perioadă de eşantionare a curenţilor statorici, aceasta fiind chiar durata minimă a unui puls al tensiunii modulate în durată ce alimentează motorul. Rezultă deci, necesitatea unui sistem de comandă peformant, astfel încât să se poată obţine o frecvenţă de comutaţie suficient de ridicată.

Responsabil: Damien Grenier | Realizare: Sophie Labrique | © e-lee.net
Ultima actualizare: 30 septembrie 2005 | Responsabil versiunea română: Sergiu Ivanov